Literatura, Rămas bun de la sacriitorul Mircea Ivănescu, Gheorghe Apetroae, Sibiu

Rămas bun, de la scriitorul Mircea Ivănescu... Gheorghe Apetroae , Sibiu

Legătura de suflet şi materială cu tine, Mircea Ivănescu, are , acum, în faţa catafalcului în care stai condamnat de instanţele entropice ale Universalului stâlp de trup de-spiritualizat, dimensiuni cosmice!... Peste nimic, s-a prăbuşit din cerul citrin al astralului Sibiu , pentru a se înălţa în loc şi a-i opri prăbuşirea în neantul clipei pentru totdeauna, încă o fiinţă. Este aceasta una dintre stelele unice în strălucire, pe cerul literaturii şi spiritualităţii româneşti, mereu în căutările dedalice, cum cele ale unui Ulise homeric. Este scriitorul european şi traductologul anglicist Mircea Ivănescu, sufletul blând , adânc şi înalt auctorial, astral în simţiri şi în silogismele ţesute din ironii anecdotice, spre dezalienarea adâncurilor din cu-vânt cu jocuri de esenţe spirituale sublimate în crome anatase şi tremole.
Aşadar, atât de jos, fiind şi atât de apăsat de procesiunea ta de înhumare, cred că tu, Mircea Ivănescu, poţi lesne să atingi, cu lumina livrescului tău, toate traveele şi colţurile cerului , locurile veşniciei tale, în chip divin, de serafim cu aripi în amplieri apoteosice creatoare de lumină prometeică, iniţiatică, largi cât cerul!... Eşti tu, acum, aici, acea umbră a unei fiinţe mult iubită de noi, de cei care te-am cunoscut, dintre care mulţi ţi-am fost discipoli şi am exultat în lumina ta mereu curgătoare în revărsări solare, acum plecată cu tine , după altă stea pe vesperale văi, pentru a se pierde în înălţimile cu voie divină, ori pe câmpiile vide ale unui cer hăruit cu harul flacării tale, cu al tău nemărginit lăuntric transubstanţializat în el pentru eternitate!.. Că sufletul tău şi-a căpătat insolitul din vieţile înalte james - joyceiene şi poundiene, pe care le-ai împrumutat pentru exilul pământean, din viziunile halucinante, groteşti şi stranii, în tangajul realului cu fantasticul, ale lui Kafka, din dramatismul şi sindinamica fluxului conflictual narativ dialectizat prin metaforele antinomice, ale lui Faulkner, sau din complexitatea sufletelor proteice în topologii cu peisaje lucinde şi, de ce nu, din ironile enciclopedice şi gnomice configurate antinomic şi metaforic, de Musil, ori din armonia interioară a versului care individualizează, în eseu imnic, cosmicul antic în diacroniile existenţiale, la Holderlin şi nu numai. Sunt coordonatele celestei tale traiectorii providenţiale, muncite sisific de-alungul vieţii , mult meritate şi bine-cuvântate. . Şi nu oricum!... Mările sepulcrale îţi vor vântura nisipul tenebros, cum şi al altora, dar mult spiritualizat , complexat în teluricul din neant şi care se va amesteca cu cel al Stelei tale iubite, distinsul ziarist şi om de cultură, un alt astru căzut, în acelaş neant, spre ne-pierire, acum mai bine de 13 ani, din acelaş cer sibian!...

Cu tine, sub tine, poate şi deasupra ta, în apolinicul razelor tale vor trece, în angelice plutiri, îngerii sacerdotali în chip de păsări sfinte şi în zborul lor astral, cu fâlfâiri de cristice aripi, în coruri de slavă, cu goarne, surle şi trâmbiţe îţi vor cânta şi îţi vor însoţi zborul, spre a-ţi auzi mereu cântecele mării tale existenţiale în valurile-i crisale şi smaragde, valuri care au bătut adânc deceniile navei tale spirituale, tu rămânând statornic, în glorie şi invincibil la prora literaturii naţionale, a postmodernismului literar şi a traductologiei, până, hăt, la vârsta neputinţei!...

Printre noi, cu noi, ai plecat cu sufletul, ca o clipă, în sacrificarea unui tradiţionalism literar nefericit adormit, vremuit de optuzele
întunecimi ale unui demers de principiu apocaliptic, în speranţa unei vremi escatologice, de trezii iconoclaste şi de renaşteri pure, Mircea Ivănescu!... Plecarea ta e un transfer într-un alt exil, cel al sporirii identităţii literare şi îşi va lăsa aici şi oriunde, acum şi pentru totdeauna, reverberaţiile golului nemărginit în sufletele celor care te-au cunoscut şi te-au înţeles, care au trăit spiritual în preajma ta şi te-au iubit ca pe o flacără a flăcării divine, din care şi-au sorbit căldura luminii. Ei sunt veniţi aici, din Sibiu, de la Bucureşti, de la Cluj, de la Iaşi, din Basarabia cea sfântă şi românească, pentru a înnota în regret şi în mările lor pline de lacrimi spre înălţimile tale cereşti de mult rupte de bruiajul coborâtor al cotidianului, în a te purta pe valuri de stăruinţă pe ultima ta cale pământească, spre edenul madeiric – paradis al eternităţii tale!..

Tot atât de mult, ţi-au simţit plecarea şi colegii scriitori de la revistele literare sibiene "Transilvania" şi " Euphorion", de la alte reviste la care ai publicat cursiv şi ţi-ai lăsat, în filele lor, mai bine de 50 de ani, vlaga voinţei schopenhauereiene, meristemul genei tale literare, existenţa-ţi solară în literatura română contemporană, şi nu numai, o viaţă caracterizată printr-o muncă livrescă tenace şi la fel de fructuoasă, reperată axiologic pe tărâmul creaţiei estetice.

De aceea, colegii scriitori n-au reuşit să se desprindă uşor şi oricum de tine, cel care ai fost mereu cu ei, de decenii, Mircea Ivănescu!...
I-am văzut alături, proteici şi ne-proteici, lângă catafalcul tău, în acest ceas, arc al despărţirii , pe redutabilii cărturari Mircea Tomuş , Mircea Braga, pe scriitorii Ion Radu Văcărescu, Mihai Posada, Dumitru Chioaru, Rodica Braga, Anca Sârghie..., pe poetul basarabean Leon Butnaru, pe alţi scriitori importanţi şi pe toţi cei care , mai vârstnici sau mai începători, au stat în preajma ta, pentru a se hărui şi consfinţi cu tot sufletul tău, lângă tine, Everest al culturii române, spre a lua din înălţimile tale şi a primi de la tine prinosul intelectual de sacră lumină !...
Mă aplec spre tine, Mircea Ivănescu, cu gratitudine, pentru a-ţi sorbi toate culorile amintirilor, începând de la 1984, pentru a-ţi mulţumi de căldura cu care m-ai primit atunci, dezinteresat, în universul tău literar!... Mă obligă aceasta, de a-ţi purta vie şi integrală imaginea de magistru, ca a unui personaj de mit, unei fortăreţe inexpugnabile în poezie, unei referinţe morale şi spirituale, lumina din lumina astrului liber care a apus încă în plină zi, dar fără a-şi pierde cât de puţin din genuina-i strălucire!... Memorez momentul anului 1984, în care m-ai lasat să-ţi iau, fără vamă, lumină din vulcanicii tăi ani, atunci, în vogă literar-existenţială!... De aceea nu am odihnă şi nu pot şi nu ştiu decât să te caut mereu primul printre cei din care am crescut în lăuntrică iubire spirituală, rodire întinsă din razele-ţi solare, ca ale unui cer celestin - senin îngăduitor şi ocrotitor în destin!...

Tot timpul tău a rămas în noi un havuz ce –şi eluviază absintul tantric al marelui tău spirit

într-un fluviu de gratitudini şi de trecut literar, magnific, un Cronos prăbuşit, spre a se înălţa, pe cascadele canonice futuriste ale literaturii
postmoderniste !...

Că tu, Mircea Ivănescu, nu pleaci spiritual dintre noi!..Tu ai rămas zidit în tot monumentul cultural naţional prin întreaga-ţi existenţă raţională şi intuitivă, anabazică şi celestă , pentru eternitatea căutărilor întru marea-ţi fiinţă a Fiinţei. Vom păstra mereu vie imaginea chipului tău de lumină, într-o permanenţă a surâsului generos pe buze, cu o grimasă expresivă a dimensiunii bunătăţii tale nemărginite, cu semnificante intelectual- arnoldice anecdotice. Ai trecut după steaua ta, stea cu har din harul veşniciei cristice, iar noi rugăm providenţa la răsplata muncii tale de propăşire aici, pentru cei ce-ţi urmează, a unei literaturi într-un sublimat de înaltă factură ontică şi axiologic hermeneutică, în substanţa estetică şi gnomic - epistemologică!... Că răsplata binelui făcut este o datorie a Providenţei , de a te primi în înflorile grădinilor celeste, unde nu-ţi vei înceta prezenţa nobilă, opera ta de prim ctitor spiritual al paradisului veşnic!...
Nouă, cei de aici, nu ne-a rămas decât să te căutăm în misterele cerului, prezenţi mereu pe cărările albastre - ametiste ale celestului, spre a te re-găsi şi a te re-aduce Nestor al nostru, în atingerea memoriei Edenului, din zodiile eterului!…
Să-ţi glăsuiască, ţie, sfânt magistru întru nobilă literatură , clopotele sfinte ale catedralelor, eternitatea helenică, cu vocea revolută a nemărginirii!..
Să ne vestească, ele, prin dangătul astral, spre a ne bucura, ştirea sosirii marelui tău spirit în slava celor mai înalte ceruri!... Ele, să-ţi primească, în văzul lor , lumina veşnică a fiinţei tale înspre primenirea luminii lor dăruită doar unora dintre noi şi s-o păstreze întru cele divine, iar crucea acoperită de jerbele de lumină din florile recunoaşterii pământeşti să-ţi păstreze între noi, cei veniţi pentru tine, în tine şi celor ne-veniţi, tronul tău uzurpat de teluricul ţărânii , pentru toţi cei care ne-am certat cu Caliban, rămânându-ţi străjerii loiali ai oglinzii tale vii , simbolul etern al cerurilor mereu împlinite de iubirea nemuririi tale!...

Sibiu, 23.07.2011….Meditaţie la catafalcul scriitorului Mircea Ivănescu - Gheorghe Apetroae Sibiu

Literatura, DESPRE ACTIVITATEA ASTREI , Gheorghe Apetroae Sibiu

Despre activitatea ASTREI

de GHEORGHE APETROAE-

( discurs encomiastic - eseu, la cea de a 91 Adunare Generală a Astrei, octombrie 1995)

Asociaţiunea pentru Literatura şi Cultura Poporului Român – ASTRA – s-a aprins stea Transilvană din flacăra idealului de unitate naţională, emanaţie a Revoluţiei de la 1848 şi, în aceeaşi măsură, din principiul de latinitate al „Şcolii Ardelene” pentru a se înălţa în iluminare şi a deveni curând modelul de formare al conştiinţei noastre, de naţiune milenară unitară. Prin ce reuşea „Astra”, încă de la începutul fiinţării sale, acest imperativ românesc, devenit şi la sate şi la oraşe, naţional? Prin seminţele nobile de cultură, îndeosebi transilvane, pe care aceasta le semăna cu atât de mult sârg ca să răsară din ogorul spiritualşi să crească providenţial iubirea cea fraternă , unitatea în gând şi în simţire, românească, pentru rodirea unui spirit înalt românesc, civilizator, în toate spaţiile noastre existenţiale. De aceea astăzi, din nou, în tot sufletul retrezit se oglindeşte „Astra” cu limpezimea de cristal a izvoarelor noastre mitice, adânc ancestrale. Acum, la cei peste 134 de ani de vie fiinţare, în lăuntricul spaţiilor spirituale româneşti, „Astra” luminează iarăşi, cu aceeaşi putere, în azurul întinderilor infinite ale culturii româneşti, „Stea Polară” a naţiunii române care, cu raze proprii de nobilălumină, ne călăuzeşte nouă, românilor, destinul spre sferele divine ale iubirii magice, naţionale….

Este, deci, peremptoriu faptul, subliniind că a 91-a Adunare Generală a „AstrEI”, prin participare, obiective şi mod de organizare, această manifestare poate fi numită fără a greşi, un adevărat Congres Cultural Naţional , purtând genericul„Confluenţe Culturale Româneşti”, că „Astra” ne apare lucind din nou cu aura de înnobilare a destinului nostru românesc, sub sceptrul cultural spiritual naţional. Iată că „Astra”revarsă din nou în sufletele româneşti de oriunde, principiul propriu de spirit cultural, tumultuos, menit să săvârşească în Ea identitatea de unitate a românilor de aici şi de oriunde cu liantul ancestral din filonul tradiţional cultural transilvănean şi românesc. Demersul „AstrEI” în activitatea sa spiritual-culturală şi socială consistă şi acum în geneza constelară , magică a unui popor mioritic infuzat în spiritualitate cu elemente majore de latinitate şi mit, zămislit aici pentru a se statornici în înălţare stelară culturală, precum o imensă viţă nobilă cu rădăcinile şi plinătatea de rod românesc în zenit din tot spaţiul geto-dacic.

Dar de ce acest suflu unanim naţional cultural, de o asemenea anvergură a strălucirii sale poate fi receptat, dincolo de rezonanţele spirituale ale altor atâtea manifestări culturale din spectrul naţional, numai şi numai la „Astra”? Da! Pentru că, aşa cum precizam în consistoriul de reactivare al „Astrei”, în febra reiterării traiectoriei sale cultural-naţionale seculare, în anul 1990, „Astra de la 1861 nicicând nu a încetat să strălucească spiritual, moral şi civilizator în sufletele noastre. Suspendarea sa, la 1948 formală şi nu în fond, nu a împiedicat-o cu nimic săreverse şi în continuare cu acelaşi tumult lumina adâncimilor înălţării noastre în spiritul cultural românesc.” Revoluţia română din decembrie 1989 a fost cu siguranţă şi revoluţia asimptotică a „Astrei”. „Astra” apare, în noile ei schimbări, prima societate culturală care, prin osârdia unui grup de iniţiativă în frunte cu Înalt Preasfinţia Sa, Mitropolitul Ardealului, Crişanei şi Maramureşului, dr. Antonie Plămădeală, preotul greco catolic, episcopul vicar Onofreiu Pompil, iluştrii profesori universitari: Dumitru Abrudan, Dumitru Acu, Victor Grecu, Octavian Baloga, profesorii: Felicia Cărăuş, Nicolae Gastone, Vasile Câmpeanu, Virginia Hodorogea, Mihai Sofronie, subsemnatul ş.a. îşi reia în toată înălţimea sa zborul de astru spiritual şi cultural românesc. „Astra” apare astfel pe bolta societăţii româneşti ca o primă societate culturală, care a reuşit într-un timp relativ scurt să purifice spiritul cultural naţional de umbrele norilor negri şi groşi ai ideologiei comuniste, slavo-orientale, aruncată fără milă, cu cinci decenii în urmă, peste palele de flăcări spirituale ale „AstrEI”ce luminau nestăvilit şi aprindeau, strălucind cultura satelor şi oraşelor româneşti. Astăzi „Astra” ne îndepărtează din nou şi ireversibil de acea ideologie, străină conştiinţei noastre, care ne stigmatizase cu întunecimile ei mai multe decenii conştiinţa noastră existenţială,şi ne apropie de condiţia noastră de neam cultural cu valenţele sale proprii naţionale. Şi astfel, „Astra”reuşeşte să strălucească, ca la apogeul său, în splendorile tricolore şi săilumineze, cu înţelepciunea Minervei, destinul unui popor de nobilă viţă, viţăcrescută şi înălţată pe o solidă cultură naţională din solul nostru adânc existenţial.

Iată-ne, dar, la vremea când norii cei tumultuoşi, ucigători de lumină, graţie proniei celeste, s-au risipit, fără urmă, de pe bolta naţiei noastre. Ne găsim acum în noua revoluţie culturală a „Astrei”,la veacul de retrezire a spiritului cultural şi social naţional, cum şi în momentul înfiinţării „Astrei”,după Revoluţia de la 1848, spre a opri definitiv o furtună ideologică, care avea să ne bântuie nobleţea spiritual-culturală cu ideologii de aiurea. Iatăcum ne putem regăsi acum în sufletul nobil al „Astrei”,din nou în lumina ei , pentru a ne putea descătuşa de teluricul luciferic comunist ,numai în Ea, de braţele necruţătoare ale hidoasei caracatiţe care ne pregătise de mai multe decenii o devorare vorace, festină a tot ce acumulase mai nobil şi mai sacru în existenţa sa, poporul român. – Iată, cum, spiritul de unitate culturală şi morală, principiul genezic existenţial românesc promovat unanim prin Ea în viaţa culturală a oraşelor şi localităţilor rurale din tot cuprinsul românesc, se poate înnobila şi desăvârşi , desigur , şi prin aceastămanifestare a ASTREI.

Ştim acum, în contextul arătat,că nu avem altceva mai de preţ, pentru tot ce a făcut pentru cultura naţională „Astra”,decât să-i venerăm înaintaşii !... Prin ce? Prin a urma calea principiilor pe care le promovase aceştia înainte în „Astra”,prin reluarea culturalizării naţionale la oraşe şi sate!... În primul rând: cultivarea lingvistică, propagarea în popor a principiilor moral-creştine, cultul unei munci care să corespundă cerinţelor particulare şi, în aceeaşi măsură, sociale, respectul faţă de biserică, şcoală,faţă de martirii şi marile personalităţi istorice ale neamului, apoi păstrarea nealterată a tradiţiilor etnologice româneşti, reiterarea evenimentelor istorice majore ale poporului nostru şi rememorarea acestora.

În ce ar putea consta demersul „Astrei”, dacă nu în urmarea drumuluiu de început al înaintaşilor săi? În primul rând, luând ca referinţă nivelul de cultură şi comportament al unei importante părţi din societate, se impune cu acuitate o culturalizare a oraşelor şi satelor româneşti, şi în primul rând acolo unde „Astra” îşi are organizatăactivitatea pe despărţăminte şi cercuri. În aceste localităţi „Astra” are menirea sacră, obligaţia şi puterea de a revitaliza instituţiile culturale locale, cu referire la căminele culturale, casele de cultură, bibliotecile şi instituţiile de cult. Tot „Astra” are rolul de a milita cu competenţă pentru ridicarea nivelului de instrucţie şcolară cu specificul său rural şi urban atât de necesare înţelegerii şi traductibilităţii în practică a fenomenelor din complexul urban şi rural, a legăturilor socialmente cu satul, al cultului muncii şi al spiritualului naţional în specificul fiecărei localităţi româneşti, în spiritul unei identităţi etnologice perene, în spiritul anulării tendinţei de dezrădăcinare a populaţiei, cu efect negativ asupra dezvoltării şi civilizării armonice a tuturor aşezărilor din spaţiul românesc, desigur, aceasta, în contextul stabilirii de noi strategii pentru dezvoltarea economică-socială a urbanului şi ruralului românesc.

Relaţionat la cele prezentate mai sus, „Astra” poate asigura întregii societăţi româneşti beneficiul unui climat social-cultural favorabil, o existenţă civilizată, modernă, racordată la cadrul natural şi social specific, care să corespundă scopului productiv şi civilizator pentru societate, pe coordonatele specifice etosului românesc, în contemporaneitate. În contextul prezentat, cu referire la activitatea „AstrEi”în rural, „Astra” va trebui să-şi facă un program din modernizarea învăţământului, învăţământ care, pe lângăconţinutul său educaţional şi de instrucţie pentru o cultură generală, va trebui să înarmeze elevii cu cunoaşterea celor mai moderne tehnologii din agricultură, zootehnie, silvicultură, a serviciilor de agroturism şi comerciale, menite să asigure şi să armonizeze ,împreună cu educaţia spirituală şi culturală, condiţiile înalte de existenţă a populaţiei românesti în întreg spaţiul nostru naţional .

Atât în mediul rural cât şi în cel urban, luând act de diversitatea formelor de cult, „Astra” va trebui să vegheze la o unitate de credinţă şi morală, principiu de bază pentru o coeziune naţională în cuget şi în simţire, civilizatoare şi creştină.

Pentru că în spiritul muncii, cunoaşterii şi simţirii româneşti nu trebuie să existe graniţe, iar „Astra”, cu puterea trecutului său spiritual şi creştin interconfesional va trebui să jaloneze, prin cultură, un drum civilizator naţiunii ramificat şi extins peren în întreg spaţiul naţional.

În flacăra sa, un suflu flamant şi terifiant, de chemare, pogorât peste toată întinderea neamului va clocoti, desigur în lacrimile de sânge ale unirii noastre globale. Pentru căatunci ca şi acum, aici şi în întreg spaţiul ancestral românesc, în Bucovina şi Basarabia, în Serbia şi în Ungaria, în Albania şi Bulgaria, în Macedonia şi Croaţia, în Austria şi Slovacia, în America sau în întreaga lume, românii adevăraţi, de oriunde, pot vedea în „Astra” farul lor cultural călăuzitor, coordonator al conştiinţei lor naţionale şi care prin lumina sa , de înnobilare naţională, le propune şi le înlesneşte prin iluminarea sa culturală , în Eon, înălţarea !..

Noi, cei în spiritul „Astrei”, veniţi aici şi acum, avem sarcina sacră , fără a pregeta, de a prelua şi continua marele sale realizări. În primul rând organizarea de noi despărţăminte şi cercuri culturale, de cercuri literare, întreprinderea de studii literare şi social-economice, de monografii sociologice, organizarea de spectacole de înaltă ţinută culturală, pregătirea şi promovarea de conferenţiari şi organizarea de conferinţe cu tematici pe diferitele domenii social-economice şi tehnico-ştiinţifice cu specificul tradiţiilor şi activităţilor localităţilor, precum şi organizarea de întâlniri cu românii din afara graniţelor. Totodată „Astra”va continua să fixeze în eternitate memoria marilor personalităţi ale neamului românesc, prin plăci comemorative şi busturi, va organiza ridicarea de statui şi de monumente în glorificarea acestora. Va organiza şi deschide, în tradiţia sa noi muzee în despărţăminte, va organiza expoziţii cu specific local. Având în vedere preocupările nobile ale „Astrei”,de organizare ale unor concursuri şi de acordare a unor premii şi stipendii pentru încurajarea operelor de artă şi cultură create în slujba neamului, „Astra” va insista pentru găsirea de mijloace necesare premierii unor opere de artă şi cultură create în spiritul naţional românesc şi care se încadrează perfect în dinamica civilizatoare a culturii europene … Iar pentru a înţelege ce a însemnat activitatea „Astrei” pentru înălţarea şi înnobilarea sufletelor româneşti din oraşele şi satele noastre în spiritul cultural-naţional, spiritul care se impune a fi continuat în societatea românească, este suficient să-l reproducem pe Cezar Petrescu, citat de V. Goldiş, preşedintele „Astrei” la primul congres cultural: „Prin cultură, prin păstrarea graiului, prin carte, prin tradiţie tot tezaurul spiritual al românismului din Ardeal e galvanizat de Asociaţiunea cărturărească din Sibiu ca să înfrunte loviturile de berbec ale deznaţionalizanţilor …”. „Astra” şi-a făcut datoria până la sfârşit. A depăşit-o chiar. Îi datorăm, toţi românii, de oriunde, o recunoştinţă care trece dincolo de oamenii prezentului, la marii dispăruţi.”

Iată conotaţiile unei experienţe culturale seculare, valorile câmpului de lumină ale primei stele spirituale româneşti: o unitate naţională prin cultură, pentru o civilizare şi o prosperitate social-economică a naţiunii noastre. Acesta a fost, în contextul unui destin naţional asumat de „Astra” prin cultură, imperativul şi demersul „Astrei”în satele şi oraşele din Ardeal, până la Marea Unire de la 1 decembrie 1918 şi apoi în întreg spaţiu românesc unit după 1 decembrie 1918, acestea sunt şi obiectivele sale prezente, o existenţă în cultură şi ştiinţă, în spiritualitate românească.

Pentru că, aşa cum îl va reproduce prof. Vasile Crişan pe marele filolog şi corifeu al Asociaţiunii, Timotei Cipariu, în comunicarea intitulată „125 de ani de la întemeierea Asociaţiunii Transilvane, „Astra” trebuie să aducă tuturor românilor fructe de cultură şi propăşire în toate ramurile ştiinţei, artei şi civilizaţiunii”.

Noi, cei de acum, de aici, încercând a lua câtuşi de puţin din lumina sa, spre a ne înălţa naţiunea, prin principiile sale strălucitoare, nu putem decât să ne aplecăm, în graţie, spre tot ce a întreprins în rodnicii săi ani, „Astra”, spre înaintaşii săi, înaintaşii noştri, pentru tot ce a câştigat de la Eaprin cultură spiritul şi simţirea românească, destinul neamului…

Pentru că în întreg spaţiul mioritic românesc, se poate spune blagian, trezite-s astăzi, din nou în„Astra”, sentimentele de libertate, de iubire fraternă şi de unitate românească, trezită-i şi însufleţită-i în conştiinţa sa, prin Ea, naţiunea română !...

De aceea se cuvine săexclamăm la unison:

- Trăiască „Astra” şi în lumina ei, Naţiunea!

- Honoris gratia!

- Semper honus nomenque tuum laudesque manebunt!

GHEORGHE APETROAE- membru fondator al Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura şi Cultura Poporului Român - ASTRA, Sibiu- „Confluenţe româneşti - ASTRA”, Sibiu, 1991

DRAGI LITERAȚI TIMIȘORENI ȘI BĂNĂȚENI

DRAGI LITERAȚI TIMIȘORENI ȘI BĂNĂȚENI,

Îngăduiți-mi , vă rog, în bucuria sărbătorilor de iarnă și a Anului Nou, 2013, săurez sucese literare personale și colective deosebite, sănătate și multe împliniri la toți membrii Cenaclului literar „Pavel Dan“, din cadrul Casei de Cultură a Studenților din RTimi;oara!.. De asemenea, să-mi îngăduiți să relev activitatea prodigioasăa acestui cenaclu, la care și-au săvârșit stagiul , începând din anul 1958, numeroase generaţii de scriitori, exemplificând, doar câteva nume de rezonanță: Eugen Bunaru, Daniel Vighi, Cornel Ungureanu, , Viorel Marineasa, Petre Ilieşu, Marcel Tolcea, Robert Şerban, ş.a.
Am urmărit cu mult interes, în ultimii ani, multe din sedințe, permițându-mi și unele intervențiiși cu această ocazie vă mulțumesc că am beneficiat de acceptarea dumneavoastră!...
Vă mărturisesc că sunt impresionat de întreaga activitate literară desfășurată încenaclul dumneavoastră, coordonată de Eugen Bunaru – poet și unul dintre cei mai vechi membri ai cenaclului ”Pavel Dan” și de Aleksandar Stoicovici – poet.
Îngăduiți-mi oînaltă gratitudine pentru strădania și pentru perseverența cu care activați în cadrul cenaclului pentru această socializare culturală de anvergură,spre relevarea ontologică a culturii și civilizației contemporane, prin literatură!...
M-a animat prezența dumneavoastră permanentă cu creații literare de valoare, interesul pentru mersul bun al activității cenaclului, activitatea scriitorilor și autorilor de cite al cenaclului: Moni Stănilă, Ana Maria Pușcașu, Crislit, Marian Oprea Rasmiles, Cătălina Letiția, Alex Condrache, Eliana Popeți, Nicoleta Pap, Alex Roșu, Arnold Schlachter, Livia Batista și Alexsandar Stoicovici, drept pentru care îmi exprim gratitudine și vă felicit
Am reținut colaborarea cenaclului cu unele reviste literare prestigioase, prezența permanentăcu creații literareîn paginile revistelor: Arca, Cuvântul,Egofobia, Observator cultural, Orizont, România literară, Tiuk, Tribuna, Vatra ș.a.,pagini ce rostesc valoarea scrierilor dumneavoastră și măimpresionează mult acest lucru.
M-a bucurat aderarea cu multă convingere la activitatea cenaclului dumneavoastrăsau la acțiuni de colaborare cu cenaclu a unor scriitori contemporani importanți , preluându-i spre a-i reaminti cu multă plăcere, de pe cite-ul dumneavoastră,pe scriitorii poeți și prozatori: Alexandru Vakulovski, Andrei Ruse , Cătălina George, Claudiu Komartin, Cosmin Perța, Cristina Ispas, Dan Sociu, Daniel Vighi, Gelu Diaconu,, Marius Ianuș, Mihail Wakulovski, Miruna Vlada, Oana Cătălina Ninu, Savatie Bastovoi, Radu Vancu, Ovidiu Baron Dragoș Varga, Răzvan Tupa,Tudor Crețu, Cristian...,Vlad Moldovan, Ștefan Bastovoi și nu în ultimul rând pe scriitorii consacrați sau în devenire: Șerban Axinte, Mariana Gunța, Alexandra Copocean, Bogdan Munteanu, Andrei Ene, Mariana Ganța, Marius Ștefan Aldea, Alexandra Coman, Ioana Duță,Nicoleta Papp, Octavia Sandu. Să fiu iertat dacă am omis tehnic pe cineva!... Dar să nu-i uităm și pe alți scriitori poeți și prozatori de prestigiu din peisajul literar bănățean, care se cuvine, cei plecați ,a-i rememora, și pe cei în viață, a-i venera, precum: Vichentie Ardeleanu, Franyo Zoltan,Sorin Titel,Endre Karoly, Franz Liebhard, MirceaȘerbănescu,Pavel Bellu, Grigore Bugarin,Romulus Fabian,Dorian Grozdan,Traian Ieremici,Traian Ieremici,Constantin Miu Lerca, Grigore Popiți, Tiberiu Vuia, Petru Sfetca, Mihai Novac,Alexandru Jebeleanu, Svetomir Raicov, Ioan Stoia Udrea, Catul Bogdan, Virgil Birou, George Suru, Nicolae Stoica, Paul Iorgovici,Damaschin Bojincă, Ion Popovici Bănățeanul, Victor VladDe la Marina, Anghel Dumbrăveanu, Ioan Oarcăsu, Radu Selejan, plecat la Sibiu și alții
Vă apreciez mult pe toți, pentru că vă simt animați de idealul nobil de cunoaștere, de valorizare simbolistică
a cunoașterii, a experienței estetice în scrierile dumneavoastră literare, de promovare, în acest cadru nobil cultural, a unor înțelese senti(mente)nțe gnomice, prin reprezentarea postmeditativă entivă a valorilor gnoseo-lingvistice naționale, a căror conexiuni stilistice și morale în cântările cu harfe de aur, vă configurează și văconfirmă identitatea literară...
Pentru că observ la mulți dintre dumneavoastră, așa cum observam și la o bună parte din literatura promovată în cadrul ”Rețelei literare”, o experiență estetică, interes și preocupari de inducție arhitecturală și de actualizare fenomenologică a valorilor estetice ,etico-morale și gnomic- novalisiene în literatură, valori literare individualizate axiologic, caracterizate prin specificitate stilistică sistemică.
Pentru că observ și o preocupare în deschiderea largă a ferestrelor spre perceperea existențelor sensibile din universal ,obiectivarea lingvistică a acestora, prin crearea, în texte stilizate și bine construite ,a unor structuri intenționale reice, de intuire a tractelor existențiale în aparențe încărcate de armonii și imaginații. În multe scrieri am sesizat consistența obiectuală în dedublări empirice și transcedentale , acele semiologii fonetic-morfologice și de sensibilități estetice în unificare, scindare și dilatare noetică înspre universalitate... Toate acestea semnifică epistemologic o ireductibilitate a sensurilor valorice, a vectorilor literari , genomi de reprezentări ontic-eidice, pozitiv-dialectice, într-un sistem literar, care conferăstabilitate estetică pe limaxul axiologic al literaturii , cuantifică și configurează strălucit temporalitatea devenirii ontologic- umane cu normalizări de itemi literari în ecuații ale căror termeni liberi, soluționați valoric, se pot echivala istoric cu universalitatea culturii, în multiplele-i ipostaze...
Cu bucuria înmulțirii valențelor lingvistice de ființare tipologică literară și de întindere vastă înspre trăirile estetice în spațiul Cenaclului Literar ”Pavel Dan”!, circumscrise entităților creatoare cu caracteristicile specificitățiilor lor stilistice, regăsirii și întâlnirilor frecvente în frumusețea și miracolul poeziei, cum spune Croce ori Valery și în magnetismul prozei, cum o versifică Mihai Codreanu, vă urez: Sărbători fericite!... La mulți ani, 2013! .. .Cu stimă și înalte considerații!...






Gheorghe Apetroae- Sibiu